Fiction : The demise of a Reaper

Fiction : The demise of a Reaper: “It was a good day to reap!” The Reaper thought to himself.” Well, just like any day in the past eternity; this one especially seemed keen...

Hand in Hand

Poezie la cerere CuCuvinte Keie

Palpaie cald si in poale albastru
ca panza de alcool pe crinii tristi.
Lumina mioapa-i un dezastru,
adu-ti aminte si tine ochii-nchisi.

Femeia inchisa-n vis coboara pe liane
spre palat de fildes si de margaritare
mi-aduce melci si galbene banane
si-atunci i-o spun cu glasu-mi tare:

„Chilotii tai mototoliti si rosii,
ham pentru grele si vibrante buci
sa bucure nespus toti prostii
ciupind necoaptele naluci…

Caci te astept. Primesc si sanii ce-mi aduci,
cuvantu-ti adormit, culorile-ti mai dulci…
Caci te astept in liniste langa fecioare
pe cerul sfant ca mirul cu mult soare.

Si ploaia de mi-e ploaie-mi da avant
sa mai privesc femei cu bucile in vant.

Am sa platesc cu noua ruble
cerandu-ti apa si votci duble.
Si-acolo in umbritul colt de zare
sta gandu-mi stapanit de soare,
un fraged gand cretin si-un vag plictis
plutesc tacut in ceata de cannabis.”

Si-n calmul zenit incremenit
acum iti pare din lacrima raiului
purtand mantuitul azur infinit,
cum paseste adanc aurul graiului.

Palpaie cald si in poale albastru
ca panza de alcool pe crinii tristi.
Lumina mioapa-i un dezastru,
adu-ti aminte si tine ochii-nchisi.

Fantasmagorica dimineata de luni

Inca in recuperare dupa cele 3 revelioane si schimbare de fus orar, ma trezesc tarziu...am o revelatie sa lucrez de acasa, aprind laptopul, ma conectez, dar zic totusi sa dau pe la birou...imi ia o ora sa ies din casa, dar nu-i nimic, imi zic. Cand intr-un final ies, se ia o vecina de mine - ma pandeste mereu si ii sunt tare draga – ca nu i-am dat nush ce index pt nush ce factura samd. La metrou imi dau seama ca nu am abonament, coada 40 minute...nervii rezista, noroc ca aveam o carte cu mine.

Cum de mai bine de o saptamana caut Tardyferon fol...am zis sa incerc si la Help Net in Pipera – I’m lovin’ it – cu mare grija sa nu cad pe poleiul in care ma oglindeam eu si turma rasarita care merge zilnic spre HP. Surpriza nu aveau...o rog sa imi spuna daca are macar Tardyferon si acidul folic sa il iau separat...nu.. aveau doar Maltofer + acid folic...”Nu cred ca au aceeasi concentratie” ii spun si cred ca stia si ea...”Sunteti insarcinata?” ...ha?? :O cu sf duh, cu cine? imi spun in gand, raspund nu, ii multumesc si plec...si cum imi indesam portofelul in geanta si blagosloveam de ce sa crezi ca unicul motiv pt care iei pastile de genul ar fi asta si in fond ce conta...ai sau n-ai?...vuuum...contact cu poleiul ...nu, nu cred ca am cazut, nu se poate sa fie cer ce vad...ma ridica 2 maini...si aud replica „Tot secretul e...coapse stranse!”....(secretul la ce intrebare, you perv?) ar fi secretul cam la orice, ma gandeam, dar cu voce tare nu am putut spune senina si cretina ca o floare intrebatoare decat: „Aah, da?” am mers f incet ca nu imi doream sa il insotesc pe mister „mergi pe burta ca e apa mica” si ajung intr-un final la birou. Ma plang de durerea de dos pe care nu o mai experimentasem de la primele mele intalniri cu snowbordul si aud: „aaa ai cazut? te mariti anul asta” :)) oooh doamne...atat de bun va fi anul asta?...

La ora pranzului...2-3 ca doar e multinationala, cum nu aveam timp sa iau un pranz like normal people, ma indrept spre tolomac, dar surpriza [?] punga de brezel ramane acolo atarnata...super... :-j am si mancat....

Mi-am zis oricum seara se va termina grandios...ca doar aveam HB party la un var....nici o problema, desigur, dar am rasturnat si un scaun prin restaurant, nu-i problema...m-am potolit apoi...asa zile sa tot am, ca le duc....La anu’ si la multi ani ca 2010!

Created on 4th January 2010

Personagii

As fi zis acum un an:
"Da-o dracu' pe Puican!" [sau...hm mhm ***in ....]
Iata, dar, te-am adoptat,
vrand, nevrand m-am capatat
c-o fetita cumintica,
care-a invatat sa zica:
"Eu Puican, cel breaz si harnic
Sunt eu mic, dar mi-s puternic..."

si va zic ca nu zadarnic
m-am urcat acu' un an
cu mult greu in personal
si-am venit l'al meu Sultan
lucur evident banal.

Si de-atunci am tot sperat
sa-i vina mintea la cap!!!
Ea-mi zicea ca e trimisa
c-a mea minte-i compromisa,
dar cand s-a produs un schimb
de pareri si intamplari
va zic clar si nu ma stramb..
parul mi-a cazut din nari...

Nu prea mi-a venit a crede
ce prostii putea purcede.
Si-uite cum am omorat
timpuL nostru amarat,
nu l-am mai recuperat,
in parcare l-am lasat.

Tot acolo-am desecat
amintiri de neuitat
special acum cand stiu
ca departe am sa fiu
mi-am promis nu resemnare,
ci-a contractului semnare;
Un contract ce precizeaza
zile cand ma viziteaza.
De succes sau nu programul
ne convingem noi la anul.

Pan-atunci om bea pe Marte
mult ceai negru dres cu lapte..
nu glumim, doar suntem APTe
"...ce promisiuni desarte..."
-imi raspunde-atunci Sultan-
"Stai tu chill, ca vine-alt an,
fara subiecte hot,
c-am gasit un antidot
si vorbim de un alt om,
nu de cei cazuti din pom
si-om uita si de claponi
veseli ei sau monotoni...
Si te-nvat sa bei tequilla,
o sa-ti placa, fii tranquilla.
Vinerea e ziua mare,
te intampin cu o floare.
Nu e moca, o decontam
si salaru-ti descantam.
Ai sa strigi sa ma opresti
febra sa o potolesti,
dar aminte sa imi iei
poti sa speri si poti sa vrei."

Uite-asa Puican de plus
se plimba c-un spiridus,
a uitat de mult de planuri
si de rasete prin lanuri..
nu e trista chip si fel
a uitat de protofel
se va duce iar si iar
sa-L gaseasca-n acel bar
Nu va sti ca el, Sultanul
a avut noroc cu carul....


created & published on 18 December 09

10th of November again

Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu stie nimeni
Ascuns în pivnita adânca, fără a spune un cuvânt
Singur să fumez acolo nestiut de nimeni
Altfel, e greu pe pământ...
[...]


George Bacovia



published on 10th of November 09

Ooh won’t you please take me hooome…

As Brian Johnson was screaming in my ears that I’ve been thunderstruck while I was heading to enter the subway at Unirii, I ran into an old friend, and when I say old friend I mean we haven’t spoken for a while…a long while. We started catching up; he was at a different university than the one he subscribed some years back, actually studying history and architecture instead of military school, based on what he made the decision he didn’t even know…anyway no time for coffee we said…so we laughed, we shared some joy…as much as we could till we reached Romana, where I had to fuck off…he told me laughing “aah well talk to you in another 5 years or so…” I had to laugh as well (hate being rude although his remark pushed a sort of button on a remote making me watch a short movie presentation with all the things that once brought us close and made us friends…no clue on the events that brought us where we are today…not keeping in touch anymore) and I had to say something smart but all I could come up was…”yeah maybe at the subway station who knows?”…what the fuck just happened… Am I supposed to fucking call everyone?? am I a shitty friend who dumps and forgets about people who cares about?? As I walked away with all these thoughts I said the answer is with me…and of course my selfish human thinking gained the territory back saying to me “you have enough friends, you’ll be ok…if distance and other things estranged you from a person or another it won’t happen the same with all your friends” ok ok…so anyway…I called my best friend (if there is such a thing) from childhood to catch up with things (lately she hasn’t seen much of me)…to find out that her office is no longer in the same location that other major things have happened in her life and so on and so forth…where was I??? aah well here in this shit hole … “why haven't you mentioned all these?” I stupidly asked in order to get the lovely answer from her “When we talked last time it was your bday...you where partying so I thought later on we will talk”…ooh geeez so I do suck as a friend but com’on I had to party on my bday, don’t take that away from me…anyway I’m tired of people asking me when I am ever coming home in a weekend, I am not, and if I do it’s for a wedding or a stupid family reunion. I stopped missing things and being attached to things/ people in the past and this is how it works for me, whatever bounded me with someone years ago and it has not survived up to now it’s clearly not bounding me for a lifetime…so hear from you in 5 years or so, coz as long as it fits for you too, I’m ok with that…

created and posted on November 2nd 09